Baronul franco-german Lamarre fura corpul de documente otomane care stateau la baza elaborarii celebrului tratat “Incrementa atque decremento aulae othomanicae” la care lucra principele Cantemir. Mihut, devenit Miguel, il urmareste pentru a le recupera dovedindu-si maiestria de duelgiu in peripetii rocambolesti.
Sequel al biografiei cantemiriste, divagatie incropita pentru refolosirea scenografiei si costumelor, motiveaza cel mai balcanic “film European” facut vreodata la Buftea, cu cadre luate la Berlin, Viena si Amsterdam. Scenaristul Mihnea Gheorghiu face din hrisoavele Stambulului un fel de “Trandafir galben”, cu haiduci rataciti printre peruci si florete care schimba tot felul de truisme precum “Imperiul otoman, colos cu picioare de lut” sau punandu-l pe insusi Leibniz, “filozof printre regi si rege printre filozofi” sa declare, iluminat, ca “traim in cea mai buna dintre lumile posibile.
